marți, 17 februarie 2009

luni, 16 februarie 2009

Filme

13:48
My Bloody Valentine 3D

On January 16, Get Your Heart Broken


Iarăşi un film 3D, de data asta nu de animaţie ci de groază. De fapt ''de groază'' e mult spus. E un film în care te sperii doar de imaginile în care sunt omorâţi pe capete. De data asta e un criminal care urăşte Sf. Valentin sau de fapt îndrăgostiţii. Poate că mi-a plăcut filmul pentru refularea tuturor iubitorilor de americanisme si de importuri ieftine. Povestea e simplă şi mult prea clasică. A început de pe vremea lui ''Psycho'' când Alfred Hitchcock a inventat rolul de psihopat care omoară în neştire, apoi a apărut acel ''Friday the 13th''. Rolul minerului din acest film parcă e tras la indigo după Jason Voorhees. Fază oricum nasoală cu lansarea filmului. Iniţial părea foarte bine gândit, cu o zi înainte de Sf. Valentin. Ghinion însă, era fix vineri 13, exact data de lansare a remake-ului lui ''Friday the 13th'', concurenţă acerbă. Revenind la film şi la ideea de 3D. În afară de vreo 5 faze extraordinare în care am sărit cu toţii de pe scaune şi ne-am pus mânile la ochi, în rest cam slab. Asta pentru că filmul iniţial a fost filmat pentru ecrane normale şi există acea focalizare ceea ce în format 3D nu e necesară pentru că tocmai asta e efectul de 3D, să te lase pe tine să focalizezi pe ce doresc pupilele tale. Ce a fost haios e că e şi o scenă de sex in 3D ceea ce e destul de ieşit din comun dar şi distractiv. Dar să vă povestesc şi o fază de râs care are legătură doar cu persoanele cu care am fost la film. La intrare ţi se dau ochelari 3D de pe un fel de raft, iar la final, după vizionare trebuie să îi laşi într-un sac de plastic negru de unde un angajat îi repune pe rafturi şi îi reîmparte la cei care vor veni după. O fată cu care eram la film i-a rămas cutia cu nachos şi cu sos. Fiind foarte impresionată de film şi impărtăşind impresii cu ceilalţi nu şi-a dat seama ce e cu acel sac şi a crezut că e un sac de gunoi, mai ales că şi alţii aruncau ochelarii acolo (ea neobservând prea bine ce aruncă) a zis că acolo e coşul de gunoi şi foarte dezinvoltă aruncă cutia cu sos peste ochelari. Faţa celui care avea grijă de sală trebuia imortalizată. A rămas înmărmurit... nu ştia cum să reacţioneze, se gândea cum să scoată mai repede cutia din sac, cum să şteargă ochelarii de sos. Era o disperare pe faţa lui de zile mari. Evident, prietena îşi continuă drumul spre ieşire dezinvoltă, fără măcar să se uite în urmă. Noi ne prăpadeam de râs. Afară, când i-am zis ce a făcut ea tot vroia să se întoarcă să işi ceară scuze. Trebuia să o lăsăm, să vedem faţa angajatului după ce a curăţat câteva perechi de ochelari şi ascultând scuzele ei.

The Pink Panther 2

Inspect the unexpected


Dacă nu aţi râs destul la prima parte atunci merită să vedeţi continuarea, să auziţi din nou pe inspectorul Clouseau cum spune ''hamburger'' în variantă personală. Steve Martin te face să râzi în hohote cum dă cu stângul în dreptul încercând să redescopere hoţul frumuosului diamant ''Pantera Roz'' care a fost furat încă o dată. O distribuţie de excepţie, începând cu Jean Reno, Andy Garcia şi mai ales Aishwarya Rai care te seduce din prima mai ales cu ochii ei. Povestea pe cât de stupidă nu e deductibilă de la început ceea ce face filmul să pară cât de cât interesant pe lângă părţile comice. Oricum, rămâne pe retină faza în care Clouseau, îmbrăcat în papă reuşeşte să producă delir în Piaţa Sf. Petru din Vatican. Un film de văzut cu un grup cât mai mare la cinema, vor fi valuri de hohote de râs pentru că şi în perioadele în care nu se întâmplă ceva comic tot se trezeşte să râdă unul şi să provoace isterie colectivă.

Underworld: Rise of the Lycans


Sincer, nu mai îmi aduc aminte de să fi văzut primele două părţi, chiar dacă unele personaje îmi sună cunoscute. Poate pentru mine au fost alte filme cu vampiri, nimic ieşit din comun. Dar filmul asta e superb din multe motive. În primul rând că acţiunea se petrece înainte de celelalte părţi, practic e un fel ''Star Wars'' episoadele 1-3. Ce mi-a plăcut a fost regia filmului. Totul se petrece în ''Dark Age'' (evul mediu) când practic au apărut poveştile şi miturile despre vampiri şi vârcolaci. Chiar te face să simţi mai bine povestea întunecată şi rece şi să vezi mai bine viaţa acestor fiinţe supranaturale. Povestea de dragoste dintre vampiri şi lycani e şi ea emoţionantă şi, culmea, lipseşte acel happy-end tipic american ceea ce face filmul mult mai realist şi mitologic. Scenele nu sunt de groază şi nici măcar ideea nu e ca să fie un film care să nu te facă să nu dormi noaptea, e o pură poveste din evurile întunecate ale omenirii când totul se învârtea în jurul poveştilor despre vampiri şi când se năşteau combinaţiile dintre miturile popoarelor proaspăt convertite la catolicism şi ''ochii de cal'' puşi de către statele laice. Chiar merită văzut şi savurat!

The Pirate Bay dat în judecată

13:10
Site-ul de file-sharing Pirate Bay a fost acţionat în judecată de reprezentanţi ai cinematografiei, ai domeniului muzicii şi al jocurilor video. Aceştia solicită despăgubiri de 14,4 milioane de dolari, după ce 22 de milioane de persoane din întreaga lume au descărcat produse software prin intermediul serverelor Pirate Bay, anunţă Associated Press.
Serverele Pirate Bay sunt accesate zilnic de un milion de persoane. Cei patru bărbaţi care au pus bazele acestui site vor fi judecaţi la Stockholm, iar procesul va începe luni. Ei sunt acuzaţi că au ajutat milioane de utilizatori ai internetului din întreaga lume să descarce ilegal muzică, jocuri şi filme.
Dacă sunt găsiţi vinovaţi, Gottfrid Svartholm Warg, Peter Sunde, Fredrik Neij şi Carl Lundstrom ar putea petrece doi ani în închisoare.
Nu este prima oară când Pirate Bay se confruntă cu probleme. În 2006, poliţia suedeză a confiscat aproape 200 de servere ale Pirate Bay, iar site-ul a fost închis. Însă, situaţia nu a rămas aşa pentru mult timp. În numai câteva zile, Pirate Bay era din nou funcţional şi avea serverele împrăştiate în mai multe ţări.
Antena3.ro

luni, 9 februarie 2009

Moş Guerrilla vă urează Sărbători fără crize!

13:52
Am promis de mult că am să pun link-urile cu acele jingle-uri de Crăciun de la Radio Guerrilla. Acum le-am găsit şi eu, acum le postez.
Distracţie plăcută!

Mos Guerrilla si Adrian Nastase (00:32)
Mos Guerrilla si Alina Plugaru (00:28)
Mos Guerrilla si Ana Birchall (00:33)
Mos Guerrilla si Andreea Esca (01:09)
Mos Guerrilla si Andreea Marin (00:28)
Mos Guerrilla si Andreea Raicu (00:34)
Mos Guerrilla si Traian Basescu (00:33)
Mos Guerrilla si George Copos (01:24)
Mos Guerrilla si Ion Cristoiu (1) (01:30)
Mos Guerrilla si Ion Cristoiu (2) (01:18)
Mos Guerrilla si Dan Negru (02:03)
Mos Guerrrilla si Dan Diaconescu (02:00)
Mos Guerrilla si Dan Voiculescu (01:11)
Mos Guerrilla si Elena Basescu (00:40)
Mos Guerrilla si Elena Udrea (00:26)
Mos Guerrilla si Emil Boc (00:23)
Mos Guerrilla si Gabriela Vranceanu Firea (01:30)
Mos Guerrilla si Indiggo (01:42)
Mos Guerrilla si Marko Bela (00:31)
Mos Guerrilla si Melania Medeleanu (00:00)
Mos Guerrilla si Mihaela Radulescu (1) (00:00)
Mos Guerrilla si Mihaela Radulescu (2) (00:00)
Mos Guerrilla si Mircea Badea (00:28)
Mos Guerrilla si Mircea Geoana (00:29)
Mos Guerrilla si Monica Columbeanu (00:30)
Mos Guerrilla si Nicoleta Luciu (00:36)
Mos Guerrilla si Norica Nicolai (01:10)
Mos Guerrilla si Constantin Dinu Patriciu (00:30)
Mos Guerrilla si Radu Mazare (00:32)
Mos Guerrilla si Ramona Badescu (00:30)
Mos Guerrilla si Robert Turcescu (01:29)
Mos Guerrilla si Teodor Stolojan (01:06)
Mos Guerrilla si Calin Popescu Anton Tariceanu (00:31)
Mos Guerrilla si Mihai Tatulici (01:21)
Mos Guerrilla si Teo Trandafir (01:31)
Mos Guerrilla si Ion Tiriac (01:05)
Mos Guerrilla si Valentin Stan (00:48)
Mos Guerrilla si Marian Vanghelie (00:27)
Mos Guerrilla si Sorin Ovidiu Vantu (01:16)

Google

12:34
Hai să revenim şi cu unele ştiri de prin ograda celor de la Google. Parcă nu se mai opresc în a reinventa internetul. Mereu lucruri noi, mereu idei noi şi mai ales concepte noi. Şi toate aceste lucruri noi fără a îţi îngreuna munca. După atâţia ani de lucru în domeniu nu a părăsit conceptul care i-a adus pe culmi ''totul cât mai simplu''.
Începem cu Google Earth (5.0 pentru cei care mai ţin cont de numere de versiuni). Prima mare diferenţă este că avem un ocean. Mda... o sa ziceţi, big deal! Exista ocean şi înainte. Acum oceanul nu înseamnă doar o pată mare albastră, acum vedem suprafaţa apei şi putem chiar să ne scufundăm sub apă sa vedem fundul oceanelor şi mărilor. Nu, nu e nevoie de costum de scafandru! Foarte mulţi savanţi şi-au dat mâna în a realiza această hartă submarină extrem de detaliată. Ce a fost paradoxal până acum la cei de la Google? Faptul că au încercat să ducă spre perfecţiune harta terestră până la nivel de cladiri 3D, teren 3D, străzi pe care le străbaţi de parcă ai merge cu maşina pe ele, dar au ignorat suprafaţa marină care, culmea, acoperă 2/3 din suprafaţa globului. Alt lucru nou pe care îl putem menţiona este historical imagery, adică, pe înţelesul tuturor, putem vedea imagini postate de oameni de-a lungul timpului. Astfel putem vedea evoluţia unui loc de-a lungul timpului. Foarte interesant în cazul în care vrem să ştim cum arăta un parc, sau o cladire acum vreo 10-20 sau chiar 30 de ani. Poate proiectul nu entuziasmează pe mulţi acum, dar peste câţiva ani va fi o istorie vie a lumii. De câte ori nu aţi vrut să vă spuneţi poveştile din călătoriile voastre prin lume prietenilor voştri? Vă puneaţi pe Google Earth şi căutaţi locaţiile pe unde aţi călătorit şi povesteaţi şi în paralel era deschis albumul foto unde arătaţi pozele din locurile respective. E frumos să povesteşti oral, dar ce te faci când cei cărora vrei să le împărtăşeşti aventurile tale nu pot fi alături de tine? Le trimiţi un link cu poze din Picassa? Hmmm... cam greu să spui pe unde au fost făcute pozele. Chiar dacă adaugi la descriere locaţiile nu o să îl vezi pe prieten cum caută pe hartă unde e localitatea de care spuneai tu. Aşa că cei de la Google au venit cu o idee inovatoare: touring. Cu acest tool poţi să faci o ''poveste'' pe hartă, să scrii texte şi să adaugi pozele făcute de tine. Şi încă un lucru interesant pentru cei pasionaţi de astronomie e varianta in 3D a planetei Marte.
A doua noutate este Google Latitude. Dacă tot eram speriaţi că serviciile secrete acum au legal dreptul să ne asculte telefoanele atunci avem şi posibilitatea să vedem ce face oricine în timp real. Să vedem mai precis unde se află. Dacă ai un telefon care are instalat Windows Mobile sau S60 sau e un Blackberry atunci puteţi alege dacă să fiţi vizibili pentru prietenii dumneavoastră pe internet sau pe propriile lor hărţi de la Google. Lucru bun de spionat nevasta, prietena sau soţul sau chiar copilul. Lucru rău? Poate că ne putem gândi că oricine poate vedea unde ne aflăm. Ei na... dacă nu dai tu voie nu apari pe site-ul public. Dacă cineva vrea să te urmărească într-adevăr o putea face cu mult timp în urmă. Tehnologia e dezvoltată de la începutul telefoniei mobile şi se numeşte triangulaţie. Tot ceea ce oferă nou cei de la Google e faptul că au făcut public pentru cetăţenii din majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană şi SUA. Deci, paranoia e nejustificată, dacă cineva vrea să te urmărească o putea face oricum. Ca distracţie e super instrumentul sau în cazul în care ai un copil şi vrei să ştii dacă e la şcoală sau nu sau pe ce traseu vine de la şcoală e ceva foarte util.



Şi ultimul lucru ''gîndit'' de cei din laboratoarele Google e de fapt un studiu, poate mai degrabă intern dar care e interesant şi pentru consumatorii de rând: pe unde ''umblă'' ochii în timp ce sunt pe un site Google. Asta ca să vă daţi seama de ce se tot schimbă aspectul paginilor lor şi de ce unele aspecte sunt atât de uşor de găsit la ei.

Iubirea

12:11
Am citit zilele astea pe blogul lui Cabral (da, acel Cabral de pe Acasă) o poveste uimitoare despre iubirea dintre semeni. Atenţia mi-a fost atrasă de către Mircea Badea la o emisiune a sa. Povestea chiar merită citită, nu doar prin umorul ei (genial Cabral prin felul în care scrie, mă simţeam cu prietenii la o bere când citeam rândurile lui) ci şi prin moralele pe care le putem descoperi.
Eu unul zic că trebuie luate pe rând şi savurate:
Iubirea. Partea I. Viena.
Iubirea. Partea a II-a. Shaorma.
Iubirea. Partea a III-a. The distress signal
Iubirea. Partea a IV-a. Fa, te omor!
Iubirea. Epilog
Iubirea. Concluzii

Yahoo! Messenger 9.0 (9.0.0.2128)

11:12
A apărut o nouă versiune a Yahoo! Messenger, mai precis 9.0.0.2128.
Ce găsim nou? Mai nimic faţă de versiunile anterioare, dar e recomandat de facut update-ul mai ales pentru cei care au întâlnit un anumit tip de eroare la login (error code “81003005”). Ce mi s-a părut bizar a fost faptul că cei de la Yahoo! nu garantează ca versiunea nouă repară în întregime această problemă. În cazul în care problema persistă atunci sunteţi rugaţi să contactaţi pagina lor de suport.
Puteţi face download la noua versiune de aici. Diferă faţă de cea de pe pagina lor oficială prin faptul că e versiune curată, fără add-on-uri şi bare de navigare.

joi, 5 februarie 2009

Filme

11:57
Vicky Cristina Barcelona

Life is the ultimate work of art

În sfârşit un film făcut de Woody Allen în care el nu apare şi reuşeşte sa mă atragă. Chiar dacă a mai făcut şi alte filme cu idei bune, părerea mea e că jucând în acele filme le-a făcut să pară derizorii. Niciodata nu l-am considerat pe Woody Allen un mare actor, dar un mare scenarist da. Şi în acest film se depăşeşte pe sine însuşi folosind veşnica tema a sexualităţii şi a complexelor derivate din ea, veşnicele temeri asupra dragostei şi întrebări despre propriile relaţii şi dorinţe. Povestea în sine pare simplă, două prietene bune pleacă în Barcelona într-o mică vacanţă. Ele sunt diametral opuse ca şi concepţii, mai ales în cele privitoare la dragoste. Dar se îndrăgostesc de un pictor catalan, José Antonio (Javier Bardem). Problema e că fiecare femeie fiind diferită el reuşeşte să le cucerească pe fiecare prin propriile arme. Poate fi un latin plin de pasiune dar în acelaşi timp poate fi extrem de romantic, devăluindu-şi partea sensibilă faţă de fosta soţie Maria Elena (Penelope Cruz). Penelope reuşeşte în acest film să fie foarte simpatică şi realistă prin scenele ei de gelozie, isterie sau posesivitate. A fost cea mai bună alegere pentru rolul Mariei, clar. Un film care merită văzut şi mai ales înţeles. Sigur toţi am trecut prin dilemele celor patru şi toţi ne-am pus aceleaşi întrebări şi în acelaşi încurcături am intrat. Genial mi s-a părut faptul de a adăuga rolul de povestitor, uşura foarte mult înţelesul poveştii şi te lămurea asupra trăirilor interne a fetelor. Astfel deveneai mai atent la mesaj decât să pierzi vremea să descoperi tu ce ar putea ele să gândească.

Seven Pounds

Seven Names. Seven Strangers. One Secret.

De câte ori nu am greşit şi am dorit să facem ceva să îndreptăm ce rău am făcut. Uneori am fi dispuşi să ne tăiem şi o mână doar ca să reparăm o greşeala. De fapt doar spunem asta, nu ştiu câţi chiar ar fi dispuşi să facă aşa ceva până la capat. Cam asta e esenţa filmului, un film care m-a impresionat până la lacrimi, cum foarte puţine filme au reuşit. Filmul te face să te întrebi pe tot parcursul lui cine e de fapt Ben Thomas (Will Smith). O fi cineva din viitor, o fi vreun trimis din cer, o fi doar o persoana simplă... şi tot aşa. Răspunsul începe să se contureze spre final când drama personajului principal atinge paroxismul. Un film mult prea sensibil care nu e recomandat celor care se plictisesc dacă nu există acţiune într-un film.

Bedtime Stories

Whatever they dream up... he has to survive

În sfârşit un film în care Adam Sandler nu se mai prosteşte aiurea. Chiar dacă e o comedie savuroasă, fără o poveste prea complicată, mult mai apropiată de copii şi de dorinţa lor de a visa şi de a le si îndeplini visele. Pentru cei mai maturi dintre noi e şi povestea romantică dintre Skeeter Bronson (Adam Sandler) şi Jill (Keri Russell) sau chiar acel porcuşor de Guineea care e savuros. Recomandarea mea e că acest film ar fi bun de urmărit cu prietenii într-o duminică la prânz sau cu copii de vreo 10 ani la cinema. Mai trebuie sa menţionez şi rolul interpretat de către Courteney Cox (Friends).

Twilight

When you can live forever what do you live for?

Din punctul meu de vedere nu e decât o cheltuială inutilă pentru acest film, asta în cazul în care îl urmăriţi la cinema. Stephanie Meyer a încercat să scrie o carte despre vampiri dar într-o altă formă, mai romantică, mai puţin înfricoşătoare. Asta e impresia pe care mi-o dă filmul. Promit că am să citesc şi cartea şi am să revin cu o cronică a cărţii şi mai ales o paralelă între cele două. Filmul este de o plictiseală maximă, dialoguri fade, fără nicio consistenţă care uneori te fac sa zâmbeşti (ca să fiu blând). Jocul actorilor e şi el slab. Ori trebuie sa aveţi o pasiune faţă de filmele cu vampiri ori să iubiţi dramele gen Romeo şi Julieta ca să iubiţi filmul ăsta. Ca să vă fac un rezumat, primul sărut apare dupa o oră şi prima bătălie dintre vampiri e doar dupa vreo o oră şi jumătate şi durează maxim 2-3 minute. Continuarea (evident că are şi aşa ceva că doar am dat în mania Harry Potter) cred că am să o văd acasă, pe DVD sau pe calculator.

About Us

Recent

recentposts

Random

randomposts