Inspect the unexpected

Dacă nu aţi râs destul la prima parte atunci merită să vedeţi continuarea, să auziţi din nou pe inspectorul Clouseau cum spune ''hamburger'' în variantă personală. Steve Martin te face să râzi în hohote cum dă cu stângul în dreptul încercând să redescopere hoţul frumuosului diamant ''Pantera Roz'' care a fost furat încă o dată. O distribuţie de excepţie, începând cu Jean Reno, Andy Garcia şi mai ales Aishwarya Rai care te seduce din prima mai ales cu ochii ei. Povestea pe cât de stupidă nu e deductibilă de la început ceea ce face filmul să pară cât de cât interesant pe lângă părţile comice. Oricum, rămâne pe retină faza în care Clouseau, îmbrăcat în papă reuşeşte să producă delir în Piaţa Sf. Petru din Vatican. Un film de văzut cu un grup cât mai mare la cinema, vor fi valuri de hohote de râs pentru că şi în perioadele în care nu se întâmplă ceva comic tot se trezeşte să râdă unul şi să provoace isterie colectivă.

Sincer, nu mai îmi aduc aminte de să fi văzut primele două părţi, chiar dacă unele personaje îmi sună cunoscute. Poate pentru mine au fost alte filme cu vampiri, nimic ieşit din comun. Dar filmul asta e superb din multe motive. În primul rând că acţiunea se petrece înainte de celelalte părţi, practic e un fel ''Star Wars'' episoadele 1-3. Ce mi-a plăcut a fost regia filmului. Totul se petrece în ''Dark Age'' (evul mediu) când practic au apărut poveştile şi miturile despre vampiri şi vârcolaci. Chiar te face să simţi mai bine povestea întunecată şi rece şi să vezi mai bine viaţa acestor fiinţe supranaturale. Povestea de dragoste dintre vampiri şi lycani e şi ea emoţionantă şi, culmea, lipseşte acel happy-end tipic american ceea ce face filmul mult mai realist şi mitologic. Scenele nu sunt de groază şi nici măcar ideea nu e ca să fie un film care să nu te facă să nu dormi noaptea, e o pură poveste din evurile întunecate ale omenirii când totul se învârtea în jurul poveştilor despre vampiri şi când se năşteau combinaţiile dintre miturile popoarelor proaspăt convertite la catolicism şi ''ochii de cal'' puşi de către statele laice. Chiar merită văzut şi savurat!

Seven Names. Seven Strangers. One Secret.

De câte ori nu am greşit şi am dorit să facem ceva să îndreptăm ce rău am făcut. Uneori am fi dispuşi să ne tăiem şi o mână doar ca să reparăm o greşeala. De fapt doar spunem asta, nu ştiu câţi chiar ar fi dispuşi să facă aşa ceva până la capat. Cam asta e esenţa filmului, un film care m-a impresionat până la lacrimi, cum foarte puţine filme au reuşit. Filmul te face să te întrebi pe tot parcursul lui cine e de fapt Ben Thomas (Will Smith). O fi cineva din viitor, o fi vreun trimis din cer, o fi doar o persoana simplă... şi tot aşa. Răspunsul începe să se contureze spre final când drama personajului principal atinge paroxismul. Un film mult prea sensibil care nu e recomandat celor care se plictisesc dacă nu există acţiune într-un film.

Whatever they dream up... he has to survive

În sfârşit un film în care Adam Sandler nu se mai prosteşte aiurea. Chiar dacă e o comedie savuroasă, fără o poveste prea complicată, mult mai apropiată de copii şi de dorinţa lor de a visa şi de a le si îndeplini visele. Pentru cei mai maturi dintre noi e şi povestea romantică dintre Skeeter Bronson (Adam Sandler) şi Jill (Keri Russell) sau chiar acel porcuşor de Guineea care e savuros. Recomandarea mea e că acest film ar fi bun de urmărit cu prietenii într-o duminică la prânz sau cu copii de vreo 10 ani la cinema. Mai trebuie sa menţionez şi rolul interpretat de către Courteney Cox (Friends).

Twilight

When you can live forever what do you live for?

Din punctul meu de vedere nu e decât o cheltuială inutilă pentru acest film, asta în cazul în care îl urmăriţi la cinema. Stephanie Meyer a încercat să scrie o carte despre vampiri dar într-o altă formă, mai romantică, mai puţin înfricoşătoare. Asta e impresia pe care mi-o dă filmul. Promit că am să citesc şi cartea şi am să revin cu o cronică a cărţii şi mai ales o paralelă între cele două. Filmul este de o plictiseală maximă, dialoguri fade, fără nicio consistenţă care uneori te fac sa zâmbeşti (ca să fiu blând). Jocul actorilor e şi el slab. Ori trebuie sa aveţi o pasiune faţă de filmele cu vampiri ori să iubiţi dramele gen Romeo şi Julieta ca să iubiţi filmul ăsta. Ca să vă fac un rezumat, primul sărut apare dupa o oră şi prima bătălie dintre vampiri e doar dupa vreo o oră şi jumătate şi durează maxim 2-3 minute. Continuarea (evident că are şi aşa ceva că doar am dat în mania Harry Potter) cred că am să o văd acasă, pe DVD sau pe calculator.