Dragă Borcică,

Am primit noua ta scrisoare şi nici măcar n-a fost nevoie să o mai deschid, pentru că ştiu ce vrei: să joci în Liga Campionilor. De obicei, nu răspund la scrisori, pentru că abia am timp să împachetez cadourile, darmite să răspund la milioane de scrisori; acum însă m-ai prins mai liber, pentru că eşti singurul copil care îmi trimite scrisori în luna mai.

Ştii bine că întotdeauna ţi-am adus cele mai frumoase cadouri. Când erai mic, ţi-am adus bicicletă şi patine cu rotile. Când ai crescut, ţi-am adus ochelari de soare, butelii, maşini frumoase, chefuri cu manele şi pe Marius Niculae (puteam să-ţi aduc chiar un fotbalist adevărat, dar tu ai zis Marius Niculae). I-ai primit pe Lajos, Corpodean şi Haţegan, ţi-am făcut cadou o mulţime de penalty-uri şi te-am făcut campion de toamnă (habar n-ai ce greu a fost să deviez în poarta Unirii şutul ăla de căcat al lui Kapetanos din ultima etapă a turului). Din păcate, Borcică, mai mult nu pot.

Ştiu că ai fost cuminte tot anul şi că ai dansat foarte frumos (am înţeles că dansezi ca o fetiţă pe care o cheamă Shakira, însă eu n-o cunosc, pentru că Moşul nu prea duce cadouri la copiii din Columbia), dar eu nu pot să vin decât iarna. Tu eşti un băiat inteligent (sunt convins că ai fi luat note mari la şcoală, dacă te-ai fi dus) şi înţelegi.
Totuşi, ca să nu zici că sunt căcănar şi că nu vreau să te servesc, o să trimit scrisoarea ta şi altor persoane care te-ar putea ajuta: Sfânta Vineri, vrăjitorul Merlin şi Rumburak.

PS: I-aş trimite scrisoarea ta şi lui Iisus, dar El abia a reuşit să facă un olog să umble; pe Tamaş şi pe Moţi nu cred că e în stare să-i facă să stea pe picioare.

PPS: Dacă nu se rezolvă nimic, mai scrie-mi în decembrie; poate îţi fac o surpriză şi-i conving pe ăştia de la UEFA să înfiinţeze Liga Campionilor de Toamnă.