Cu așa trailer la film Star Wars a avut succes în anul 1977. Acum pare o parodie față de ce trailere se fac, la fel și afișul filmului și totuși o dată ca niciodată filmul și povestea aducea lumea la cinema și nu publicitatea excesivă. Acum ajungi să te uiți la un trailer de maxim 2 minute foarte palpitant și când așungi la cinema ai surpriza ca doar secvențele din trailer să fie cele mai interesante momente. Pentru producători nu contează, ei ți-au luat deja banii... Trist!

Watch these Polish Air Force pilots go cloud surfing with their 2500 km/h MIG-29 in this awesome helmet cam footage

Articol superb din Kamikaze

Era greu să fii tată în anii 60. Că atunci era muzică. Erau Rolling Stones și The Doors. Și tu, ca tată, asta ascultai, că nu prea era altceva. Și copilu’ auzea prin casă “Riders on the storm” și “Satisfaction”. Și asta asculta și el cu prietenii lui la o levănțică. Și apoi a fost și mai greu, că au venit anii 70 și au apărut Led Zeppelin și Pink Floyd și alte instrumente ale satanei. Și copilu’ auzea prin casă “Stairway to Heaven” și “Wish you were here” și asta asculta și el cu prietenii lui, tot la o levăntică. Și au venit anii 80 și au apărut Metallica și Iron Maiden și câți și mai câți. Și în casă se auzea și “Master of Puppets”, dar și o chestie nouă, numită Abba sau Boney M. Și copilu’ a crescut și au venit anii 90. Avea deja treizeci de ani, plecase de mult de acasă și își alegea singur muzica. Asculta Nirvana și Pearl Jam. Tatăl lui zâmbea încă îngăduitor. Și a murit Freddie. Și tata a zis: “e cam gata”. Și așa fu. Și copilul are acum copii. Și în casă se ascultă tot “Bohemian Rhapsody” și Black Sabbath. Singura diferență e că afară e acum mult zgomot. Muzica a murit. Odată cu Freddie. (Radu Moisescu)