Un tur al insulei Corfu cu mașina cuprinzând mai toate obiectivele turistice, plaja și mănăstirea Paleokastritsa, Sidari și Canalul Iubirii, Agii Deka, Pelakas, Skripero, Agros, Roda, Kassiopi, Mesoggi, Perama, etc.

Ruta: https://goo.gl/maps/628i9ew6R5N2



Ruta: https://goo.gl/maps/g9qVFmYnEV62



Ruta: https://goo.gl/maps/2oy6tHMGsVR2



Ruta: https://goo.gl/maps/zbFEs4M9DxN2

Autostrada A2 din Grecia, numită și Egnatia Odos, străbate partea de nord a țării de la granița cu Turcia (Kipoi) până la portul Igoumenitsa și are o lungime de aproximativ 670 de kilometri. Străbate două regiuni istorice, Epirus și Macedonia, și două lanțuri muntoase, Pindos și Vermio.

Pe traseu sunt 76 de tuneluri cu o lungime totală de 99 de kilometri și 1.650 de viaducte sau poduri. Sistemul de management al traficului este unul foarte complex care monitorizează în timp real condițiile meteo și de trafic și avertizează participanții la trafic. Se poate vedea și în filmări, în special în partea a doua, cum avertizările și limitările de viteză sunt dinamice în funcție de starea vremii. Am prins vânt în rafale foarte puternic (foarte periculos la ieșirea din tunele sau pe viaductele foarte înalte), ploaie torențială și ceață.

Primii 94 de kilometri erau construiți deja înainte ca proiectul a fi deja început în 1994. Între 1997 și 2004 au fost construiți 393 de kilometri, iar tot tronsonul a fost finalizat pe 10 mai 2014.

Autostrada A1 face parte din ruta europeană E75 și are o lungime de 165 de kilometri. Străbate Macedonia de la nord (granița cu Serbia) la sud (granița cu Grecia). De la granița cu Serbia până după nodul cu A2 de lângă aeroportul din Skopje autostrada e într-o stare foarte bună și după standarde moderne. Apoi autostrada se separă pe două rute. Sensul spre Grecia e în partea de sud pe traseul unui fost drum național cu curbe destul de strânse prin munți și tuneluri într-o stare nu prea bună. Se lucrează însă la o alternativă modernă pe acest traseu și posibil să fie finalizat în 2017. Traseul spre Serbia e în partea de nord și e mai lung și relativ mai nou. O altă porțiune aflată în reconstrucție pentru a fi adusă la standardele moderne de 33 de kilometri este între Smokvica și Demir Kapija.

Stadionul este singurul din lume construit integral din marmură și este una din principalele atracții turistice din capitala Greciei.

Stadionul a fost construit în locul unde se desfășurau curse de cai de către conducătorul Lykourgos Atenei în 330 îC, la început pentru Jocurile Panateniene, și a fost refăcut de către Herodes Atticus (senator roman al Atenei) în 144 dC și avea capacitatea de 55.000 de locuri. După ce creștinismul a început să se extindă stadionul a fost abandonat, pentru că Jocurile erau considerate manifestări păgâne. 

În 1869 stadionul a fost excavat și readus la lumina zilei, găzduind Olimpiada Zappas între 1870 și 1875. După o nouă modernizare a fost gazda ceremoniilor de deschidere și închidere a primei ediții a Jocurilor Olimpice Moderne în 1896. În 2004 a mai găzduit și întrecerile olimpice de tir cu arcul. Tot aici este și finalul anualului maraton clasic al Atenei. De asemenea pe acest stadion se preda flacăra olimpică aprinsă la Olympia către gazdele următoarelor Jocuri Olimpice.

Localizarea stadionul a fost aleasă din motive naturale între două ravene a două dealuri, ceea ce a făcut construcția mai ușoară. Inițial tribunele au fost făcute din piatră de var iar apoi la a doua modernizare s-a folosit marmura, păstrând culoarea albă dar fiind mult mai durabilă.

Pe o latură a stadionului există calea de acces a atleților care e un tunel prin dealul care sprijină tribuna. În locul fostelor vestiare se află un muzeu al Jocurilor Olimpice unde sunt păstrate toate torțele olimpice ale tuturor edițiilor și afișele oficiale ale lor.

Din 1920 parcul a fost deschis publicului și a fost redenumit în Grădinile Naționale. În onoarea Reginei Amalia a Greciei, la intrare au fost mutați 12 palmieri pe care îi plantase ea, iar aleea a fost denumită după numele reginei.

În 2004 statul elen a trecut grădinile sub administrația orașului Atena. 

Grădinile sunt deschise publicului de la răsărit până la apus zilnic.

Grădinile Regale au fost scena unui punct de cotitură în istoria Greciei. În 1920, la sfârșitul Primului Război Mondial, Grecia sub conducerea Regelui Alexandru și a guvernului condus de către Eleftherios Vanizelos a păstrat politica Megali Idea (Marea Idee) care însemna ca Grecia să preia controlul regiunii Asia Minor. Astfel că în 1919 au început Războiul Greco-Turc cu ajutorul Marii Britanii și al Franței. În timp ce se plimba prin grădină în data de 30 septembrie 1920, Regele Alexandru a fost mușcat de o maimuță de companie și a murit din cauza septicemiei trei săptămâni mai târziu. Moartea lui a grăbit întorcerea tatălui său, Regele Constantin I, deposedat de tron după Primul Război Mondial pentru simpatiile și ajutorul dat Germaniei. Imediat după reîntoarcerea pe tron Regele Constantin I a organizat o coaliție care a învins guvernul condus de către Venizelos la alegerile din noiembrie 1920. Noul Prim Minstru, Dimitrios Gounaris, un monrahist convins, a început epurarea politică în rândul armatei punând în loc noi ofițeri loiali noului rege. 

Aceste schimbări în plin război au dus la pierderea sprijinului aliților (Franța și Marea Britanie) și o nouă conducere mai puțin experimentată în rândul ofițerilor de la conducerea armatei. Rezultatul a fost Marele Incendiu din Smyrna în septembrie 1922. Incendiul a izbucnit pe 13 septembrie 1922 și a fost stins pe 22 septembrie același an. A izbucnit la patru zile după ce forțele turce au recucerit orașul Izmir (Smyrna) și a dus la finalul războiului, câștigat de către armata turcă.

Au murit în incendiu între 10 mii și 100 de mii de oameni. Restul supravițuitorilor s-au refugiat în zona litorală și au fost obligați să rămână acolo timp de aproape două săptămâni. Evacuarea s-a făcut abia după ce Grecia a capitulat iar cei aproape 200.000 de greci și armeni au fost transportați în Grecia de către nave turcești sub supravegherea navelor aliate. Ciudat a fost ca incendiul a distrus casele grecești și armene iar cele tucești și evreiești au fost practic neatinse.

Grădinile Naționale (în trecut Grădinile Regale) sunt un parc public pe 15,5 hectare în centrul Atenei. Sunt localizate chiar în spatele Clădirii Parlamentului și continuă spre sud până unde se află Zappeion, locul unde e Panathenaiko, stadionul olimpic a Jocurilor Olimpice din 1896. În interiorul grădinii se află ruine ale civilizației grecești, coloane corintice, mozaicuri, bustul lui Ioannis Kapodistrias (primul guvernator al Greciei), al lui Dionysios Solomos (autorul imnului grec) și a lui Aristotelis Valaoritis.

Grădinile Regale au fost construite între 1838 și 1840 la cererea Reginei Amalia și au avut ca designer pe Friedrich Schmidt, care a importat peste 500 de specii de plante și o variate de animale, incluzând păuni, rațe și țestoase. Din păcate climatul arid al Mediteranei a fost prea dur pentru marea majoritate a plantelor care nu au mai supraviețuit.

O parte a grădinii numită și Palatul Vechi era îngrădit și era refugiul privat al reginei si regelui. Grădina era însă deschisă publicului după amiază.

Aproape de grădină în 1878 a fost construit Zappeion-ul în stil neoclasic de către Evangelis Zappas. Zappas a fost cel care a inițiat Jocurile Olimpice Zappaiene, precursoare ale Jocurilor Olimpice moderne. Zappeion a fost folosit ca sat olimpic la Jocurile Olimpice din 1896 și a fost loc de disputare a întrecerilor de scrimă. Din 1920 spațiul din fața clădirii este un hub important pentru tramvaiele și autobuzele din Atena. Acum este folosit ca spațiu pentru expoziții publice.

Uniformele gărzii au o însemnătate istorică, referindu-se la uniformele a două grupări militare care au luptat împotriva otomanilor în Războiul de Independență (1821), Kleftes și Armatoloi. Cele 400 de cute de pe fustele albe reprezintă cei 400 de ani de ocupație otomană asupra grecilor.