Nu am mai scris de foarte mult timp. Ştiu, par neserios... Poate caut şi scuze când spun că am avut probleme care nu mi-au dat starea necesară să mă confesez. A trecut şi Paştele, a trecut şi ziua mea, au trecut şi o parte din probleme.
Să rezumăm puţin. Au trecut Sfintele Sărbători de Paşte. Am lenevit acasă la ai mei, în sânul familiei (aşa cum zic fătucele la televizor), nu am avut chef de nimic, pur şi simplu am stat în casă, m-am jucat pe calculator (Rock Tour Tyconn, idee frumoasă de joc dar plin de bug-uri) şi m-am uitat la televizor. Evident, am mâncat pască, drob, ouă, miel şi prajituri bune. Parcă mi-am încărcat bateriile, am stat eu singur cu gândurile mele, care erau cam tulburi în ultimul timp. Chiar aveam nevoie de o aşa evadare.
Apoi a venit ziua mea de naştere, de care sunt foarte mândru. Dar anul asta nu am avut niciun chef de sărbătoare. De fapt de nicio sărbătoare nu am avut chef anul ăsta. Nu am sărbătorit nici Crăciunul, nici Revelionul, nici alte alea... Ce am făcut de ziua mea? Pur şi simplu am lenevit în casă şi m-am uitat la televizor, chiar am ajuns şi să dau cu aspiratorul. Doar dimineaţa ce a fost mai "agitată". Am dat de băut şi mâncat la colegii de servici şi la fetele de la conta. Ei m-au mai bine dispus. Seara am ieşit doar eu cu Ade la Ponte nu-ştiu-cum şi am băut un pahar de vin şi am stat cu ea la poveşti. Şi mai ales despre probleme noastre.
Şi uite aşa ajung şi la lucrurile care m-au cam dărâmat zilele astea. Nici nu mai ştiu de când a început totul. Nici nu contează toată povestea, contează finalul şi mai ales motivele. Motivele sunt simple: neîncredere, saturaţie, minciună şi gelozie. Aş fi fost tentat să spun înşelat, dar nu cred ca e vorba despre asta, de partea nicicui. Contează doar că am ajuns să simţim şi să trecem amândoi prin aceleaţi stări pe care le-am avut celălalt la rîndul lui. Acum un an am fost eu cel minţit şi gelos, acum roata s-a întors. Mă simţeam şi răzbunat în acelaşi timp. Îmi dădeam seama că a ajuns şi ea să simtă poate măcar o parte din ceea ce am simţit şi eu dată, chiar dacă lucrurile astea nu se pot cuantifica. Fiecare om simte şi îl afectează în felul lui anumite trăiri, pentru cineva îl poate doborî un lucru care pentru altul nici măcar nu îl simte. E vorba de sentimente profunde aici ca şi ura, dragostea, gelozia, invidia, etc.
Acum pare că totul ia din nou calea normală. Oare până când? Să vedem cum va fi cu termenul de 1 iunie când aştept şi din partea ei să se desprindă de poalele mamei sau stăpânirea tatălui.
Am şi eu 32 de ani...
Să rezumăm puţin. Au trecut Sfintele Sărbători de Paşte. Am lenevit acasă la ai mei, în sânul familiei (aşa cum zic fătucele la televizor), nu am avut chef de nimic, pur şi simplu am stat în casă, m-am jucat pe calculator (Rock Tour Tyconn, idee frumoasă de joc dar plin de bug-uri) şi m-am uitat la televizor. Evident, am mâncat pască, drob, ouă, miel şi prajituri bune. Parcă mi-am încărcat bateriile, am stat eu singur cu gândurile mele, care erau cam tulburi în ultimul timp. Chiar aveam nevoie de o aşa evadare.
Apoi a venit ziua mea de naştere, de care sunt foarte mândru. Dar anul asta nu am avut niciun chef de sărbătoare. De fapt de nicio sărbătoare nu am avut chef anul ăsta. Nu am sărbătorit nici Crăciunul, nici Revelionul, nici alte alea... Ce am făcut de ziua mea? Pur şi simplu am lenevit în casă şi m-am uitat la televizor, chiar am ajuns şi să dau cu aspiratorul. Doar dimineaţa ce a fost mai "agitată". Am dat de băut şi mâncat la colegii de servici şi la fetele de la conta. Ei m-au mai bine dispus. Seara am ieşit doar eu cu Ade la Ponte nu-ştiu-cum şi am băut un pahar de vin şi am stat cu ea la poveşti. Şi mai ales despre probleme noastre.
Şi uite aşa ajung şi la lucrurile care m-au cam dărâmat zilele astea. Nici nu mai ştiu de când a început totul. Nici nu contează toată povestea, contează finalul şi mai ales motivele. Motivele sunt simple: neîncredere, saturaţie, minciună şi gelozie. Aş fi fost tentat să spun înşelat, dar nu cred ca e vorba despre asta, de partea nicicui. Contează doar că am ajuns să simţim şi să trecem amândoi prin aceleaţi stări pe care le-am avut celălalt la rîndul lui. Acum un an am fost eu cel minţit şi gelos, acum roata s-a întors. Mă simţeam şi răzbunat în acelaşi timp. Îmi dădeam seama că a ajuns şi ea să simtă poate măcar o parte din ceea ce am simţit şi eu dată, chiar dacă lucrurile astea nu se pot cuantifica. Fiecare om simte şi îl afectează în felul lui anumite trăiri, pentru cineva îl poate doborî un lucru care pentru altul nici măcar nu îl simte. E vorba de sentimente profunde aici ca şi ura, dragostea, gelozia, invidia, etc.
Acum pare că totul ia din nou calea normală. Oare până când? Să vedem cum va fi cu termenul de 1 iunie când aştept şi din partea ei să se desprindă de poalele mamei sau stăpânirea tatălui.
Am şi eu 32 de ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu