Ieri a fost ultima etapă ediţiei de anul acesta a Le Tour. Toata lumea aştepta marea revanşă a echipei lui Lance, sau lupta dintre Contador si Lance, sau lupta dintre fraţii Schleck şi Contador sau ... şi aşa am putea continua la infinit. Nu s-a întâmplat nimic din ce credeam sau speram la început. Ce pot să zic? A fost un tur ieşit din comun, mai ales prin prisma jocurilor şi amiciţiei dintre Andy şi Alberto. Până în Pirinei am tot crezut că Alberto aşteaptă tactic contratimpul unde era considerat favorit, că nu vrea să câştige etape doar că sa nu aibe povara tricoului galben, dar părea ori că nu poate el, ori că Andy nu poate să scape de el. Nu am mai văzut vechile priviri cu care eram obişnuiţi în trecut, nu am mai văzut acea ură dintre Contador şi Lance, sau Lance si Ulrich sau oricine dorea să îl învingă. Am văzut doi contracandidaţi care discutau despre vacanţe, care se aşteptau unul pe altul, care daca evadau discutau care şi cum să ducă trena, care la final de etapă se îmbrăţişau şi se felicitau ca doi copii din curtea şcolii cu palmi uşoare pe obraz. Oare Lance i-ar fi lăsat lui Ulrich o etapă ca şi cea de pe Tourmalet doar să îşi ceară scuze pentru etapa precedentă? Never!!! Şi sunt şi sigur că nu am văzut în cele 7 tururi căştigate de Lance nicio reacţie amicală faţă de contracandidaţi la sfârşitul a niciunei etape, orice ar fi fost în ea. Acum cum e bine? Să existe această amiciţie şi un fel de fair-play sau ne-am obişnuit cu sângele de pe ecran oferit de acea fiară numită Lance? Greu de zis...
Totuşi să rememorăm câteva momente din acest tur care ar putea fi denumit şi turul ''ce ar fi dacă?''.
Etapa 3: marcată de căzătura şi apoi abandonul lui Frank Schleck, fratele cel mare a lui Andy şi mai ales sprijinul lui principal în munţi unde Saxo Banck nu prea excela. Mai putem menţiona şi primul ghinion a lui Lance şi mai ales prima lui depărtare de visul numarul 8. Când era în faţa lui Contador a făcut o pană pe piatra cubică şi a fost depăşit de Alberto la peste un minut. Contador al 13-lea, Lance locul 32 şi deja începeam să căutam alţi doi favoriţi.
Etapa 4: doar o etapă de tranziţie şi mai ales începe bătălia sprinterilor.
Etapa 5: câştigată în sfârşit şi Cavendish o etapă cu un sprint dus ideal de Mark Renshaw şi plânge ca un copil pe podiumul de premiere
Etapa 6: parcă trasă la indigou după cea precedentă cu aceiaşi Renshaw si Cavendish în prim plan în trenuleţul celor de la Columbia.
Etapa 7: Prima etapă din Alpi şi reîntoarcerea tricoului galben pe umerii lui Chavanell.
Etapa 8: poate fi numită şi etapa de adio a lui Lance faţă de tur. Prima căzătură în pluton a fost la kilometrul 6. Nu a fost atât de grav mai ales că era la început. A mai urmat una când Lance s-a rănit destul de grav şi a şi fost scuturat din pluton. Chiar dacă a fost adus de vreo 3-4 colegi de ai lui în pluton acest efort l-a secat de putere. Chiar la începutul ultimei căţărări a etapei de pe Col de la Ramaz un rutier de la Euskatel a căzut chiar în faţa lui Lance şi în acel moment l-am văzut pe Lance deznăjduit. O imagine cu care nu a fost nimeni obişnuit. Statea pe şosea, cu mâinile în şold şi se uita cum ceilalţi se grabeau să îşi ridice bicicletele. El parcă aşteptând să termine toţi şi parcă nu avea nicio grabă sau niciun chef. Aşa şi-a şi terminat etapa, într-o relaxare totală. O etapă câştigată de Andy care i-a luat 10 secunde lui Contador dar nici prea mult încât să nici nu fie împovărat de tricoul galben care i-a revenit lui Cadel Evans.
Etapa 9: este etapa în care pentru prima oară Andy şi-a luat tricoul galben după o urcare epică pe Col de la Madeleine. Căţărarea a început cu o trenă nebună dusă de cei de la Astana încheiată de Navaro care au măturat tot ce le-a stat în cale, evadaţi şi plutonul. Când şi plutonul a fost bine cernut a început atacul dintre Contador şi Schleck. A fost nedecis după câteva tentative a lui Alberto s-ă scape de Andy şi au convenit să facă pace şi să tragă amandoi ca să se îndepărteze de alţi doritori ai tricoului galben.
Etapa 11: etapă de sprint câştigată, evident, tot de Cavendish
Etapa 12: recuperea secundelor pierdute de Contador în faţa lui Andy în etapa 8-a. Pe Croix-Neuve Contador l-a lăsat în spate pe Andy care a tras din greu pe final ca să limiteze dezastrul la doar 10 secunde. O etapă care ar fi trebuit să îi revină lui Vinokurov care era scăpat în evadare, dar Alberto l-a depăşit şi am putut vedea privirea nedumerită, nervoasă sau disperată a lui Vino care vedea cum trece Contador pe lângă el.
Etapa 13: revanşa lui Vinokurov. Acum a câştigat în evadare ce pierduse ieri. A fost şi revanşa lui după ce în 2007 a fost prins dopat.
Etapa 14: prima din Pirinei. Etapă epică nu pentru copiii turului ci pentru Cristophe Riblon care a pornit într-o evadare de la început şi a reuşit să termine primul. O etapă în care Schleck avea chef de glume proaste stând de nebun lipit de Contador care pe Ax 3 Domaines a încercat să evadeze dar Andy parcă era lipit de el. Cei doi au tras în evadare pânăă când i-au îndepărtat pe Menchov sau Samuel Sanchez. Când Contador a văzut că doar el trage la trenă s-e enervat şi aproape s-a oprit doar ca să tragă şi Schelck care nu vroia nici în ruptul capului să fie în faţă de frică să nu fie depăşit. Dar au fost amândoi depăşiţi de locul 3 şi 4 din clasamentul general (Sanchez şi Menchov) şi atunci şi-a dat seama şi Andy că nu e de glumă şi că putea fi depăşit şi în clasamentul general de cei doi dacă continuă joaca asta şi a bătut palma cu Contador ca trece şi el la trenă daca Alberto nu-l mai atacă.
Etapa 15: controversa. Pe Port de Bales a fost nebunia acestui tur. Schleck s-a desprins de Contador din pluton. A fost un atac atât de surprinzător încât doar Vinokurov a reuşit să reacţioneze. Când tocmai a pus vreo 20 de metri între el şi plutonul în care se afla Contador lanţul bicicletei lui Schleck a sărit iar Contador, pornit în încercarea de a-l prinde pe Schleck, l-a depăşit şi nu l-a aşteptat aşa cum spune o lege nescrisă a turului care spune că dacă Tricoul Galben are o problemă mecanică îl aştepţi. Pe coborâre Schleck a reuşit să recupereze ceva din ecartul pus de Contador dar degeaba, trebuia să predea tricoul galben. Contador a fost fluierat de public chiar dacă mai târziu şi-a cerut scuze pe youtube. Acum putem discuta daca a fost fair sau nu. Putem compara cu alte sporturi unde nu poţi să faci astfel de gesturi, oricum, controversa va continua ani de zile.
Etapa 16: revenirea lui Armstrong. A încercat Lance sa reînvie pe etapă, a scăpat în evadare dar totul s-a terminat pentru el cu vreo 100 de metri înainte de final când la sprintul final nu a mai avut forţă şi s-a retras din cursa sprinterilor.
Etapa 17: Tourmalet. Aşteptată ca o etapă de scris istoria ciclismului. Condiţiile erau îndeplinite: mai areau încă 3 etape din care următoarea un contratimp unde Schleck era considerat outsider, plouase şi era ceaţă, era doar a treia oară cand se termina o etapă pe Tourmalet, Andy trebuia să se răzbune pe acel ghinion cu lanţul. Ce a fost de fapt? E etapă parcă la indigo după etapa 14 dar cu Schleck în faţă acum si Contador lipit de el. A tras Andy de nebun pe urcarea lungă de 20 de kilometri, iar Alberto lipit de roata lui din spate nedorind sa tragă deloc. Totuşi puţin înainte de final Contador a încercat un atac, dar parcă era doar ca să nu zică lumea ca e mort, sau ca a adormit în şa sau să se dezmorţească. Pe vraful muntelui Contador nu a mai tras lăsându-l pe Schleck (care a stat la trenă aproape toată evadarea lor) să câştige. De obicei cel care duce trena pe căţărare e lăsat să câştige etapa dar acum părea mai degrabă o scuza a lui Contador faţă de gestul din urmă cu 2 etape. La sfârşit s-au îmbraţişat, sărutat, felicitat, discutat şi tot ce se face între doi prieteni sau cum vreţi voi. Legat de asta Radu Naum a scris ceva superb în Gazeta Sporturilor.
Etapa 18: Cavandish din nou. Etapa fără istorie cu sprint pe final şi acelaşi câştigător.
Etapa 19: totul sau nimic. Contratimpul lung de 50 de km şi ultima şansă mai ales că pe Champs Elysee nu se atacă purtătorul tricoului galben. Andy nu a mers extraordinar dar totul a fost în suspans până spre finalul cursei solitare a lui Contador când Schleck era în urma lui Contador cu doar vreo 5 secunde, dar pe final au fost 31 de secunde in favoarea spaniolului. Şi astfel se încheia unul dintre cele mai strânse tururi din istorie. Foarte apropiaţi dar realitatea de pe şosea nu a aratat-o aşa, sau a aratat doar doi copii care erau prieteni şi nu se atacau, care au preferat să stea lipiţi unul de altul de parcă ar fi putut amandoi să urce deodată pe podium.
Etapa 20: Lance în prim plan. Nu, nu printr-o victorie sau ce ştiu eu ce chestie fabuloasă, ci prin faptul ca a decis ca echipa sa să poarte nişte tricouri personalizate diferite de cele oficiale. Ameninţaţi că vor fi eliminaţi din tur dacă nu le schimbă au fost nevoiţi să o facă, totul sub ochiul camerelor foto şi a celor video. Finalul a revenit lui Cavendish şi s-a lămurit şi tricoul verde care a revenit lui Petacchi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu