Bucureşti

Nu am mai apucat sa scriu de cînd am revenit din Bucureşti de la o nuntă la care am fost invitat. Am fost prins cu tot felul de treburi sau pur şi simplu nu am mai avut chef de a scrie.

Totuşi să revin cu nişte mici impresii despre capitala ţării noastre, aventurile mele şi păreri despre nuntă.

În primul rând am ales sa merg cu avionul până la Bucureşti. M-a costat cu BlueAir două bilete dus-întors fix 95 de Euro cu toate taxele incluse. Puţin mai scump decât cu trenul (vreo 80 de lei diferenţă) şi cam la fel cât ar fi fost cu maşina. Zborul a fost foarte lin ţi fără probleme. Nici nu s-a simţit aterzarea pe Băneasa. Am ajuns în 40 de minutede la decolarea din Arad. Ajuns în Bucureşti parcă aş fi aterizat pe altă lume: frig, ploaie, mizerie şi multă apă. De ultima dată s-au schimbat unele lucruri în bine. De exemplu nu am mai văzut atât de mulţi şoferi stresaţi la volan care să claxoneze pentru orice nimic. Bine, nu au dispărut de tot, dar nici nu sunt atât de prezenţi în toate intersecţiile. Dar în schimb lumea din Bucureşti are o mentalitate tipic balcanică. Chiar dacă nu mai ninsese de vreo săptămână pe trotuare erau lacuri de acumulare. Zăpada era lăsată aşa de la ultima ninsoare şi nimeni nu se atinsese de ea. Se topea în timpul zilei sau de la ploaie şi practic toate trotuarele erau nişte lacuri, înspre şosea era un munte de zăpadă iar în cealaltă parte ori erau clădiri ori alţi munţi de zăpadă. Tu trebuia să mergi pe o cărare foarte îngustă pe zăpadă şi să nu te ciocneşti de oamenii care veneau din sens opus. OK, a fost vreme nasoală, dar nu am crezut că voi vedea atâta indolenţă. Toţi dădeau vina pe primar, pe stat, pe te miri cine dar nimeni nu s-a gândit să pună mâna pe o lopată să dea la o parte zăpada de pe trotuarul din faţa casei, a blocului sau a firmei. Şi nu mă refer aici la cartiere mărginaşe, TOT Bucureştiul era în asemenea hal, inclusiv bulevardele centrale (Magheru, Victoria, Kissellef, Unirii, etc.). Când intram în vreo discuţie cu vreun locuitor şi le spuneam părerea mea sinceră ei începeau ca de obicei scuzele prezentate mai sus iar eu foarte revoltat le explicam că e inadmisibil aşa ceva, acest lucru legat de curăţenia pe trotuare ţine DOAR de locuitorii din acea zonă. Am încercat să spun cum e la noi în Timişoara, a trebuit acum vreo 5 ani Ciuhandu să dea amenzi mari la toţi care nu făceau curăţenie în faţa casei, firmei sau blocului şi acum e ceva normal ca dimineaţa după o ninsoare să vezi cum lopeţile cum se curăţă trotuarele, se dă zăpada la o parte, se dă cu sare dacă e gheaţă, etc. Drumurile sunt responsabilitatea primăriei, dar trotuarele? Apoi să revenim la o fază tragi-comică. Am reuşit să pierd avionul de întoarcere. Am ajuns cu 15 minute după ce se închisese check-in-ul. Aşa că m-am întros la Arad cu trenul, mergând o noapte întreagă şi nedormind de ciudă. Asta e, se mai întâmplă, mai ales dacă asculţi de femei.

Nu vreau deocamdată să povestesc toată istoria, prietenii o ştiu în detaliu.