Avatar

Am reuşit să văd sâmbătă Avatar în 3D. Da, ştiu, shame on me! Oricum nu avea rost să mă grăbesc să îl văd mai ales că nu mă atrăgea din niciun motiv serios, nu avea un story care să mă facă să nu pot dormi dacă nu îl văd, nu erau actori excepţionali, nu era un regizor favorit, etc. Dar nu am plâns după bani. Filmul a fost super-OK pentru un film comercial, dar nu merită ÎN NICIUN CAZ un Oscar decât pentru efecte vizuale care într-adevăr sunt excepţionale. Am reuşit ca atunci cînd am fost la Bucureşti să merg la un film la I-MAX şi am văzut promo la film şi am rămas mască. Chiar sunt superbe efectele şi mai ales ideea acelei lumi semi-pământene, acel Eden ce doar în visele copilăriei le poţi avea. Poveste simplă, am mai văzut-o de mii de ori în filmele americane, plus că seamănă izbitor cu cea din Final Fantasy, actorii nu ies în evdenţă prin interpretări excepţionale, poate şi pentru că sunt jumătate animaţi sau poate că nu sunt cunoscuţi (sau poate cu atât mai mult). Oricum scenariul a fost OK proporţionat încât nu simţi cele 162 de minute, te ţine bine în priză, nu te oboseşte nici din cauză că e ritmul prea alert nici că e prea static.

M-am uitat pe HBO la premiile BAFTA. Am ales câteva filme care am cam merita văzute: The Hurt Locker (cel mai bun film, cea mai buna regie, cel mai bun scenariu original, cea mai bună imagine, cea mai buna editare, cel mai bun sunet), Inglorious Basterds (cel mai bun actor în rol secundar), An Education (cea mai bună actriţă în rol principal).