Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, situată în interiorul cetății Alba Iulia, este cel mai valoros monument de arhitectură romanică din Transilvania.
Construcția catedralei a început în secolul al XI-lea, probabil prin anul 1009. În imediata ei vecinătate, în dreptul portalului de vest, a fost descoperită fundația unei biserici de la mijlocul secolului al X-lea.[1] Catedrala este monument istoric.
La mijlocul secolului al XII-lea au fost ridicate navele transversale ale catedralei. Lăcașul a fost distrus parțial de marea invazie tătară în anul 1242. Construcția actuală a fost construită între anii 1246-1291. Edificiul a servit drept catedrală a Episcopiei Transilvaniei, iar de la concordatul interbelic dintre România și Sfântul Scaun servește drept catedrală a Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia.
În nava laterală de sud se află sarcofagul lui Ioan de Hunedoara, guvernator al Ungariei, cel al fiului său, Ladislau de Hunedoara, iar în nava nordică se află sarcofagul reginei Izabella și cel al lui Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei și rege (titular) al Ungariei.
În absida navei laterale nordice pot fi observate câteva fresce din epoca Renașterii.
Lăcașul deține două recorduri absolute între catedralele din România: este cea mai veche și totodată cea mai lungă (83 m în ax, fiind depășită ca lungime doar de Biserica Neagră din Brașov, care însă nu este o catedrală).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu