luni, 30 ianuarie 2017

joi, 26 ianuarie 2017

Rezervația de zimbri Hațeg (1)

13:15
Rezervația de zimbri de la Hațeg este printre puținele locuri din Europa unde trăiește zimbrul (bison bonasus). Această specie care a dominat pădurile de foioase din Europa medievală este aproape dispărută. Mai există doar 3600 de zimbri la nivel mondial, un rezultat bun putem spune, dacă ne gândim ca la un moment dat rămăseseră doar 12 exemplare.

În rezervația de la Hateg sunt zimbri începând cu 1958, numeral lor fiind variabil, în prezent fiind de 8 exemplare (s-au mai înmulțit in anul 2012).


Cu o suprafață de 40 ha, situata în apropierea orașului Hațeg, Pădurea Slivuț reprezintă un ecosistem natural cu quercinee xeroterme, rest al unor întinse suprafețe de pădure inițială de stejari, dar care au fost defrișate datorită extinderii activităților agricole specifice pentru zonele colinare de pe rama depresiunii Hațegului. Din anul 1958, în zona s-a creat în aceasta pădure o rezervație de zimbri. În prezent, Direcția Silvică Deva prin Ocolul Silvic Hațeg, deține custodia acestei rezervații naturale.


Aflată la 3 km de oraș, rezervația din pădurea Slivuț se mândrește cu faptul de a fi primul loc de pe teritoriul României, unde zimbrul european și-a făcut apariția. Acest fapt s-a întâmplat in toamna anului 1958, când o pereche de zimbri - Podarec si Polonka - a fost adusă din Polonia. Peste cinci ani a mai fost adus încă un exemplar din Polonia, Pumila. Aceștia s-au înmulțit, astfel încât în anul 1979, în Rezervația de Zimbri Slivuț - Hațeg, existau un număr de 12 zimbri. Cei născuți în România au primit nume începând cu litera R. În timp, o parte dintre zimbri născuți la Hațeg (in total 47 de pui) au luat drumul altor locuri din România, unde s-au format mai apoi rezervații de zimbri, respectiv Vânători Neamț si Neagra Bușcani. La Rezervația Vânători - Neamț au fost duși de la Hațeg trei exemplare în anul 1969, la Neagra Bucșani au plecat șase exemplare în anul 1982. Alți trei zimbri de la Hațeg au luat în anul 1966 drumul Bucureștiului, pentru a fi dați Grădinii Zoologice, iar un an mai târziu, încă doi zimbri au plecat la Pitești. În anul 2002, au fost aduși la Hațeg un număr de trei exemplare de zimbri de la Bucșani.


Familia de zimbri de la Slivuț - Hațeg a primit în sânul ei ultimul exemplar în anul 2004, pe Roxana. În incinta rezervației de la Slivuț - Hațeg puteau fi întâlniți și alți reprezentanți ai faunei carpatine, respectiv cerbi carpatini, lopătari, capra neagră, urs, mistreț, căprioara, fazani.

În timp, aceștia au fost duși la diverse grădini zoologice din județ sau din țară sau puși în libertate, pe motiv ca rezervația de zimbri nu este autorizată ca și gradină zoologică și nu pot fi ținute aici alte animale în afara de zimbri.


Rezervația de Zimbri Hațeg-Slivuț se întinde pe o suprafață de 50 de hectare, acoperite cu păduri de carpeni, stejari și brazi.

În prezent, mai sunt aproximativ trei mii de exemplare de zimbri în toată lumea, toți urmașii a doar 12 străbunici. Cândva, familia zimbrilor ocupa Europa și America de Nord. Zimbrul caucazian a dispărut pentru totdeauna. Ultimul exemplar a murit in 1927. Un individ, mascul, în vârstă de 1 an, a fost prins și dus în Germania în 1908, unde a trăit 18 ani în captivitate.


Din împerecherea sa cu câteva femele de zimbru de șes au apărut descendenți hibrizi, asa-numiții zimbri europeni, străbunicii celor care mai pot fi admirați astăzi și în pădurea Slivuț.

Sursa: Ghid Video Turistic

Biserica Sfântul Nicolae din Densuș

11:23
Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuș, județul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO.


Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” este un lăcaș de cult cu o înfățișare stranie, construit din piese litice, aduse din fosta capitală romană a Daciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, compus dintr-un naos pătrat și o absidă cu închidere semicirculară; la interior, patru stâlpi, alcătuiți fiecare din câte două altare romane suprapuse, descriu un careu central, deasupra căruia se înaltă un turn, cu patru secțiuni distincte. Pe latura sudică a altarului s-a adăugat un diaconicon scund, boltit semicilindric; târzii sunt și pronaosul vestic, precum și coridorul sudic al navei, astăzi ruinate. Istoriografia laică pledează pentru apartenența construcției, la marea familie a edificiilor cneziale românești din secolele XII-XIV, cu indicarea nobililor hațegani Mănjina drept ctitori. Preluând o ipoteză din 1775 a unui ofițer din armata austriacă, Sylvester Joseph von Hohenhausen, istoriografia bisericească susține că, la origine, lăcașul ar fi fost un monument funerar ridicat în memoria generalului Longinus (secolul II), dar încreștinat în cursul secolelor IV-V; abandonat după 568, acesta s-ar fi reutilizat ca biserică după mijlocul secolului al IX-lea. Acoperite cu un strat de var între anii 1566 și 1720, frescele interioare sunt operă a trei zugravi diferiți ca stil și formație artistică; meșterul principal, Ștefan, semnatarul picturii din 1443, este considerat un exponent al ambianței artistice sud-carpatice, dezvoltate în jurul mănăstirii Curtea de Argeș. Cel mai vechi preot cunoscut cu numele este Dalc, participant, la 2 iunie 1360, la un scaun de judecată ținut în Hațeg.


Actualmente, biserica de la Densuș are două hramuri, „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Prooroc Ieremia”. Dublarea acestuia - nu se știe care a fost cel inițial - trebuie pusă în legătură cu una dintre lucrările majore de consolidare a lăcașului, care putea avea caracterul unei rectitoriri, motivându-se astfel înlocuirea primului patron spiritual al bisericii cu un altul. Dar, în acest caz, renovarea nu poate fi pusă în legătură decât cu familia locală a Mușineștilor, atestați documentar începând din secolul al XIII-lea. Edificiul este înscris pe lista monumentelor istorice românești.




marți, 17 ianuarie 2017

About Us

Recent

recentposts

Random

randomposts