joi, 2 iulie 2015

Mândria programului spațial sovietic stă abandonat în deșert de 22 de ani

În 1974, Uniunea Sovietică pornea cel mai mare și mai scump proiect din istoria explorării spațiului.

Vârful de lance al proiectului a fost programul Buran, construit în secret după schițe furate de către KGB de la NASA. De aici și asemănările izbitoare dintre navetele spațiale ale SUA și naveta Buran. Evident, diferențele constau doar în partea de gabarit, rușii făcând totul la o scară mult mai mare.

Buran (din rusă Буран = viscol) a făcute testele inițiale de zbor cu ajutorul unui avion AN-225, special conceput pentru acest scop. Naveta era sprijinită pe spatele avionului și se lansa direct de pe avion în timpul zborului. Între timp inginerii ruși lucrau la proiectarea racheta purtătoare, numite Energhia. Această rachetă purtătoare se deosebea față de cea creată de către NASA prin faptul că folosea combustibil lichid (kerosen) iar cele americane combustibil solid. Racheta Energhia era capabailă să plaseze pe orbita selenară 32 de tone iar pe cea marțiană 28 de tone.

Primul zbor al navetei a fost executat pe 15 noiembrie 1988 de pe cosmodromul Baikonur. După două orbite în jurul Pământului, timp de 3 ore, naveta s-a întors pe cosmodrom într-un mod complet automat, cu o abatere de doar 3 metri de centrul pistei de aterizare. A fost primul zbor complet automat în spațiu realizat de către o navetă spațială.

După căderea Uniunii Sovietice și investiții de zeci de milioane și poate chiar miliarde de dolari, proiectul a fost abandonat în 1993. Hangarele și facilitățile au fost închise și părăsite.


Fotograful Ralph Mirebes a vizitat la începutul lunii trecute un hangar unde se află o astfel de navetă în Kazahstan.

Hangarul în care se construia naveta spațială de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.


Hangarul abandonat are o lungime de aproximativ 130 de metri și o înălțime de 60 de metri. În poză se pot vedea ușile gigantice care se dau la o parte pentru a ieși naveta.


Macaraua din imagine putea să ridice 400 de tone.


Precum se vede în imagine, rușii nu au construit doar o singură navetă. Au ajuns la nivelul în care pregateau producția de serie a navetelor.



Deși scopul navetei era același cu al navetelor americane, de a duce oameni în spațiu, totuși Buran a făcut singurul ei zbor fără oameni la bord, fiind complet automatizat.


Deși în acest hangar există două modele de navetă Buran în diverse stadii de construcție, singurul model care a zburat a fost distrus aproape în totalitate. Acoperișul hangarului în care era depozitată s-a prăbușit din cauza lipsei de întreținere.


În această poză se pot vedea mai clar proporțiile colosale ale proiectului.


Diverse rampe pe pereții hangarului creau etaje. De aici muncitorii aveau acces în diverse locuri în funcție de fazele construcției.


Grinzile acoperișului, susțineau inginerii sovietici, ca erau făcute dintr-un oțel special care putea rezista la o explozie masiva din interior. Cu toate aceastea, un acoperiș al unui hangar s-a prăbușit.


Lipsa de întreținere și abandonul într-o clădire aflată în mijlocul deșertului cazac își arată urmele.


Păsările și-au făcut cuiburi în hangar iar excrementele acoperă această navetă.


Se pare că aceasta a scăpat de păsari.


Ideea unei navete spațiale este de a fi refolosită spre deosebire de rachete.


Rugina nu iartă structura de rezistență. În cazul în care nu se intervine pentru conservare sunt șanse foarte mari ca și acest hangar să se prăbușească.


Până și vopseaua se scorojește de pe pereți.


Din această poză se pot vedea foarte clar plăcuțele de ceramică care acoperă naveta la intrarea în atmosferă. 


Frecarea cu aerul în acele momente ar putea topi aproape orice metal ajungând la peste 1.700 de grade Celsius.


Nu doar partea de jos a navetei este protejată ci mai ales botul unde se află cosmonauții și toate echipamentele necesare zborului. Din cauza unei plăcuțe desprinse de pe naveta spațială Atlantis, aceasta s-a dezintegrat la intrarea în atmosferă.


Deși naveta putea (și a și făcut-o) să facă un zbor complet automatizat, era dotată cu sisteme de navigație asistate de om.


Igor Volk a fost desemnat să fie primul comandant al navetei Buran.


Sasul de legătură dintre cabina de zbor și corpul navetei. Singura sursă de lumina naturală erau doar geamurile din cabină.


Așa arată interiorul cabinei navetei.


În stânga se pot vedea niște rafturi pe care se puteau depozitau provizii sau echipamente necesare misiunii.


Obiecte care au servit la construcție acum stau abandonate prin navetă.


Deși proiectul a fost inițial gândit să fie condus de către o echipă de oameni de știință de prestigiu, a ajuns să fie condusă de către fostul comandant al programelor militare spațiale, col. gen. Alexander Maksimov.


Deși au reușit o premieră tehnologică (zbor complet automat) totuși principalul scop al misiunii Buran era de a trimite prima femeie din istorie care iese în spațiu, în afara unei navete sau stații spațiale.


Paradoxul e că acest lucru a fost totuși realizat de către Svetlana Yevgenyeva Savitskaya în 1984, cu patru ani înainte de primul zbor în spațiu a navetei Buran. Tot ea a fost a două femeie care a ieșit din atmosferă ajungând în spațiu.


Sistemele de propulsie din spatele navetei sunt în condiții relativ bune.


Scopul celor trei motoare aflate pe navetă era doar de a continua zborul după ce racheta Energhia o lansa în afara atmosferei. De asemenea ele ajutau pentru intrarea pe orbită si eventualele corecții din timpul zborului și mai ales la întoarcerea pe Pământ.


La sfârșitul reportajului, Mirebs se întreabă retoric "de ce să cheltui miliarde în spațiu dacă nu aduc profit într-un viitor previzibil". Eu însă l-aș contrazice. Lucrurile mărețe în cercetare se fac nu pentru a aduce direct profit ci pentru a fi pioner. Lucrurile inovative din cadrul proiectului Buran au arătat de exemplu că se poate zbura cu o navetă complet independent de om, că se poate lansa o navetă spațială de pe un avion care să o ridice de la sol, etc. Modul pragmatic de a vedea cercetarea al americanilor și apoi și de alte țări din Europa au produs o stagnare în domeniul acesta. Din 2011 s-a abandonat și de către SUA a folosirii navetelor spațiale. Viitorul e neclar în privința cercetării în spațiu, tocmai că nu există bani. Bani nu se investesc pentru că nu aduc profit.


În 1989 la expoziția aviatică de la Paris de pe aeroportul Le Bourget cuplul AN-225 Mriya și naveta Buran a fost prezentat întregului mapamond.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

About Us

Recent

recentposts

Random

randomposts