Mergeam de dimineaţă prin oraş şi pe marginea cealaltă a drumului văd o femeie angajată la Retim cum mătura strada. Nimic deosebit la prima vedere până când şi-a întors privirea către mine. Am rămas mască... avea în dreptul gurii o mască de praf. Din aceea din care ar cam trebui să poarte muncitorii care stau mult timp în medii pline de praf. Primul impuls a fost să mă pufnească râsul. ''Na... uite ce s-au emancipat şi gunoierii... ţin la sănătatea lor''. Mă uit mai atent la femeie şi văd că şi în mâini avea mănuşi. Veţi spune că e normal pe gerul de afară. Dar nu erau mănuşi simple ci mănuşi de cauciuc, de protecţie. Atunci am început să văd totul într-o altă lumină. De ce să ne mire că săracii gunoieri încearcă să aibe grijă de propria lor sănătate? Ar trebui să fie ceva perfect normal. Şi merg chiar mai departe, ar fi normal ca orice gunoier să aibe aşa ceva şi să nu trebuiască să îşi cumpere acele costume din proprii bani (aşa cum cred că o făcuse săraca femeie) ci să fie daţi din banii societăţii de salubrizare, care oricum încasează o grămadă de bani. Mă gândesc că nici salariul femeii nu e mare. Poate de abia trăieşte de pe o zi pe alta. De fapt stând şi cugetând ar trebui ca gunoierii să primească salarii mai mari decât un profesor unversitar sau decât un primar sau ce ştiu eu ce director. Să primească atâţia bani cât ar trebui să primească şi un doctor, care şi el la rândul lui este umilit cu salariul de mizerie.
Poate că aţi spune că sunt nebun. Poate că sunt... dar nu despre asta discutam aici. Societatea umană de când a început să se organizeze e o structură piramidală. Mereu cei mulţi de la bază susţin pe mai puţini deasupra lor, car ela rândul lor susţin pe alţii şi aşa mai departe până la vârf unde e unul singur deasupra lor. Meritele sunt împărţite fix în sens invers, cei din vârf primesc cel mai puţin şi restul culeg firmiturile, evident în aceaşi structură piramidală. V-aţi întrebat vreodată ce ne-am face fără cei care ne strâng rahatul în fiecare zi? Oare ce ar face un profesor universitar cu o grămadă de bani şi cu o gramadă de carte dacă ar înota în propriul rahat? Oare cum am trăi toţi în mizerie şi rahat dacă nişte oameni, pe care acum nu îi vrem lângă noi când stam la coadă sau care vor sa intre în aceleaşi locuri în care noi intram nestingheriţi, ar fi şi ei nişte profesori? Am putea trăi fără cultură sau fără învăţăminte dar oare cum am trăi plini de mizerie? De aceea zic ca săracii oameni pe care soarta sau pur şi simplu societatea noastră i-a impins către astfel de slujbe ar trebui să fie renumeraţi ca şi alţii fără de care nu putem să trăim, doctorii de exemplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu